Născuţi de vremuri turburi, prin pradă şi hoţie,
Trecând prin legi obscure ascunse la vedere.
Doar mintea voastră crede că staţi în bogăţie
Clădind palate pline... trufie şi avere.
Dar nu palate pline înseamnă bogăţie,
Unde să staţi închişi cu paznici la fereastră.
Amarnică plăcere... luxoasă puşcarie.
Vă plâng pe voi bogaţi de sărăcia voastră.
Băgaţi în voi de-a valma ca-n frica cea de moarte
Şi nu mai ştiţi că-n viaţă există şi un mâine.
Dar şi plăceri şi gusturi sunt pentru voi deşarte.
Voi n-aţi simţit vreodată mirosul sfânt de pâine.
