Şi sus, acolo, şi-au schimbat destinul.
Puterea minţii le-a furat-o banul
Şi-a pus în ei doar răul şi veninul.
Atât de prinşi în pofta de-avuţie,
Călcând pe noi, părinţii, chiar şi fraţii,
Îşi construiesc luxoasa puşcărie
Şi condamnări îşi dau pe generaţii.
Nu-i judecaţi, căci timpul îi aşteaptă
Şi de-aţi putea, pedeapsa tot n-ar lua-o.
Oricum, n-ar fi o judecată dreaptă
Aşa cum numai timpul le va da-o.
