Au trecut 20 de ani de când România a ieşit de sub dictatura comunistă. Nu este nevoie să fii trăit sub acest regim pentru a putea înţelege ce însemna el, în aceşti 20 de ani a fost explicat, analizat, prezentat, hulit, criticat şi chiar "condamnat". Dictatorul, un singur om, cu un singur partid, îşi crease un sistem cu ajutorul căruia conducea o Românie sub frică şi teroare.(fraza susţine explicaţiile actuale) Un sistem pe care nu îl vedeam, dar ştiam că există, că e acolo, că ne numără până şi visele care îndrăzneau să fie împotriva lui. Un sistem care ne suprima multe din drepturile prevăzute în carta drepturilor omului la care chipurile şi România era parte. Ce s-a întâmplat ştim, unii pe viu, alţii din aceleaşi explicaţii "binevoitoare". România şi-a sacrificat o parte din fiii ei pentru a scăpa de dictatură. Ce ne-a adus bun acest sacrificiu ?... în principal două lucruri, libertatea de exprimare şi libertatea de mişcare. Libertatea de exprimare avea să se dovedească în timp că nu ne foloseşte la nimic şi că în final s-a transformat într-un fel de lătrat la lună. Libertatea de mişcare avea să capete şi ea mai multe forme. Pentru unii respecta adevăratul ei sens, pentru alţii avea să fie salvarea cu care trebuiau să scape de "grijile" noului sistem, asazis... nedictatorial, pentru alţii a rămas însă un simplu vis, la fel ca şi sub dictatura comunistă. Şi până la urmă, oricât de mic, un câştig ar fi fost totuşi un câştig. Păcatul este însă că au rezultat şi pierderi. S-au pierdut vieţi omeneşti, (destule la revoluţie, şi mult mai multe în cei 20 de ani) s-a pierdut siguranţa zilei de mâine, nu mai există siguranţa cetăţeanului în cadrul domeniului public, mulţi şi-au pierdut bruma de bunuri pe care o aveau prin tot felul de înşelătorii. Ce avem de fapt astăzi ? Acelas sistem, ieşit la vedere din misterioasa lui ascunzătoare, împărţit în mai multe partide şi împănat mai mult decât necesar, sub comanda unui alt dictator. Un dictator mult mai periculos, fără scrupule, fără suflet, fără conştiinţă. Un dictator care nu ştie de viaţă sau moarte, care subjugă şi distruge gândirea umană. Banul.
