Lângă respectul nostru de români…

Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători și de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca nație și nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.

Dar nu ei sunt români adevărați.
Nu ei se țin ca țara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovărați
Și suferim și ură și ocară.

Să ducem veșnicia de români
Și plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici țară.

Nu ne-am vândut copii și nici părinți,
Să căpătăm arginții, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai să simți
Că-n palma noastră, odihnește truda.

Și chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar peste sărăcia din hambare,
Lângă respectul nostru de români,
Te vom primi cu pâine și cu sare.

E timpul să plecați…

E timpul să plecați, cât nu e prea târziu,
Pân’ n-o simți săracul că-i jupuit de viu.
I-ați inșelat credința vânzându-vă pe-un leu,
Nu vă forțați norocul... ferească Dumnezeu…

Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând,
E și el ca și voi, tot muritor de rând...
Și el are răbdare... și-același Dumnezeu,
Dar nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu.

E timpul să plecați, v-am suportat destul.
De-atâtea vorbe goale poporul e sătul.
Se-aude din morminte blestemul lui Brucan,
A expirat sorocul… și-a expirat în van.

Ați stat la cârma țării de douăzeci de ani,
Ne-ați luat pământuri, case, ne-ați jecmănit de bani.
De fiecare dată venind cu gura mare
Că vreți o altă viată, că vă doriți schimbare…

Schimbare v-ați dorit, schimbare vrem și noi,
Schimbare nu înseamnă… tot voi, în loc de voi.
Mai sunt în talpa tării voinici cu-nvătătură,
Nu gângăviți ca voi... și plini de incultură.

Uitați-vă în jur, vă place ce-ați făcut ?
De la păduri la fabrici pe toate le-ați vândut,
Să vă clădiți palate, cu iz de pușcărie,
Sunteți mai râu ca chelul de-i trebuia tichie.

Cu paznici pe la porți, de cine vă e teamă ?
Cine mai credeți voi că vă mai ia în seamă ?
Nu sunteți Dumnezei, nici zeii din Olimp,
Dar nu întindeți coarda... plecați cât mai e timp.

Ieșiți și voi puțin prin lumea aia bună,
Ca să simțiți și voi cum euro se-adună.
În lumea aia-a voastră, cea plină de rahat,
La care ne-ați vândut și ne-ați îngenuncheat.

În care obligați ne ducem sărăcia
Ca voi să puneți ghiara ușor pe România.
Ne mor copii acasă din dorul de părinți,
Iar voi ne vindeți tara, ca Iuda-n, doi arginți.

De-o jumătat’ de viată vă tot plătim simbrie,
Cealaltă jumătate ne-ați dat-o-n datorie,
Și-n timp ce noi plătim… voi huzuriți ca zbirii,
Ați dus sărmana tară la limita pieirii.

E timpul să plecați, lăsați-ne pe noi…
Destinul prost să fie... dar nu făcut de voi.
Voi știți să locuiți doar în afară legii,
Să adunați prin furt averi și privilegii.

V-am acceptat prea mult, ce ironi-a sorții,
Pe voi, ce-ați luat… și revoluția și morții.
Doar nu cumva vă vreți istoriei eroi,
S-ar rușina, sunt sigur, istoria cu voi.

Iar voi, clevetitorii, pe screen sau cu condeie,
Ce-ați tot suflat în foc, când ei v-au dat scânteie,
Treziți-vă, e timpul, cu toți, această tară
S-o scoatem din rușine, din ură și ocară.

...de sus în jos...

 Vorbind politic, simplu, de vrei să mă-înţelegi,
 Parlamentarii noştri sunt puşi să facă legi.
 Eu nu zic că nu fac, dar... ce să faci cu ele ?
 De poezii nu-s bune....şi nici să faci manele.
 
 Şi sunt atât de proaste şi-atât de circumspecte,
 Că nimeni, niciodată, nu poa'să le respecte.
 Când ţi-au făcut o lege....parcă-s cu destu-n gură.
 Nu ştiu dece nu iau exemplu din natură.
 
 Să-ţi dau eu unul, mă rog, dacă se poate....
 Conduci un avion şi ăsta nu-i pe roate.
 Ai tras greşit de manşă şi s-a oprit motorul,
 În clipa următoare ai terminat cu zborul.
 
 O iei în jos.... ca vântul, nu ştiu dacă-înţelegi ?
 Şi nu din întâmplare şi-n baza unei legi.
 Şi-i lege, lege, lege, nu merge s-o'invartesti
 Nu te mai iartă nimeni, dacă-ai greşit, plăteşti.

...jos mâna de pe bucata mea de Românie...

Nu e vina mea că sunt român ca şi voi. Şi la fel ca şi voi am şi eu dreptul la bucata mea de Românie. Spre deosebire de voi eu sunt doar muritorul fără pretenţii. Nu am venit niciodată cu pretenţia de a fii ales conducătorul vostru aşa cum aţi venit voi. Nu am venit pentru simplu fapt că am fost pe deplin conştient că nu am această menire. De aceea v-am acceptat pe voi, v-am votat, v-am plătit tot ce mi-aţi cerut ca plată, în schimbul ajutorului promis de voi. Şi am plătit destul ca să constat că voi nu doreaţi altceva decât să puneţi mâna şi pe bucata mea de Românie. Am plătit destul pentru a nu-mi mai permite să va mai dau din pâinea copiilor mei, fără că voi să-mi oferiţi ceva. Am plătit destul să aflu că pe bucata voastră de Românie aveţi alte legi şi alte drepturi faţă de mine. Am plătit destul ca să-mi întăresc convingerea că nu sunteţi capabili decât de hoţie şi jaf. Gata, nu va mai vreau. Nu mai vreau ca semeni mei să mă jefuiască cu propriul meu acord. Nu mai vreau să va plătesc pentru ca voi să-i seviti pe cei care mă jefuiesc la căldură, la electricitate, la bucata de pâine a copiilor mei. Plecaţi de pe bucata mea de Românie, prefer liniştea copiilor mei în schimbul neputinţei voastre, prefer cinste şi onoare pentru copiii mei în schimbul hoţiei voastre, prefer sărăcie şi dreptate în schimbul minciunii. Nu vreau să ajung vreodată să aduc aceleaşi acuze propriilor mei copii, staţi departe de ei şi de bucata mea de Românie.

...i-am pus din neam...

I-am pus din neam, ca să conducă neamul
Şi sus, acolo, şi-au schimbat destinul.
Puterea minţii le-a furat-o banul
Şi-a pus în ei doar răul şi veninul.

Atât de prinşi în pofta de-avuţie,
Călcând pe noi, părinţii, chiar şi fraţii,
Îşi construiesc luxoasa puşcărie
Şi condamnări îşi dau pe generaţii.

Nu-i judecaţi, căci timpul îi aşteaptă
Şi de-aţi putea, pedeapsa tot n-ar lua-o.
Oricum, n-ar fi o judecată dreaptă
Aşa cum numai timpul le va da-o.